Dragi seniori,


În primăvara anului 1991, Organizația Națiunilor Unite consacra ziua de 1 octombrie ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice, iar câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU adopta rezoluţia 46/91 cu titlul “Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi”, principii care consacră dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi de a participa la activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei.

Din păcate, aceste principii fundamentale sunt deseori încălcate, nu numai în țările din lumea a treia, ci și în cele cu mari pretenții democratice, culturale și sociale. În societatea noastră actuală, modernă și sălbatică, unde primează instinctul de supraviețuire și selecția naturală, discriminarea legată de vârstă a căpătat proporții grave. Bătrânețea nu mai este respectată, liniștită și fără griji. Nu mai reprezintă un privilegiu să fii vârstnic, ci o fatalitate. Cam aici s-a ajuns, dragi seniori.

1 Octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice reprezintă, fără îndoială, un moment de bucurie și de sărbătoare. Totodată, el ar trebui să fie și unul al reflecției asupra condiției vârstnicului, atât la nivel național, cât și internațional. Ce progrese s-au făcut în domeniul drepturilor persoanelor vârstnice, cum s-au îmbunătățit efectiv condițiile de viață ale acestora? Cum au fost implicați în viața comunității din care fac parte? Dacă la nivel european, programele și strategiile privind îmbătrânirea activă, sănătoasă și demnă sunt demult aplicate cu succes, la noi, ele și-au făcut loc cu greu pe agenda autorităților, organizații precum  federația noastră fiind, de fapt, vârful de lance și principala promotoare a acestor direcții. Pentru că dincolo de mărirea punctului de pensie, ar trebui să ne preocupe și alte priorități ale vârstnicilor pe care îi sărbătorim o zi pe an și îi uităm pentru restul de 364 de zile.

Problemele cu care se confruntă persoanele în vârstă, în special în ceea ce priveşte riscul sărăciei şi excluziunii sociale sunt tratate de cele mai multe ori superficial, la nivel de teorie, pe sistemul – lasă-i că oricum sunt bătrâni! Dacă noi am dispărea, și alții asemeni nouă, ar dispărea și speranța că se mai poate face ceva, că mai există cineva care să se gândească și la vârsta a treia. Federația Națională “OMENIA”, rămâne un promotor al drepturilor vârstnicilor, am fost și vom rămâne, prin activitatea și dedicarea organizațiilor membre un exemplu de îmbătrânire activă, un model de bună practică recunoscut la nivel internațional. Vă urez tuturor, în numele Comitetului Director al Federației Naționale “OMENIA”, un sincer “La mulţi ani!” sănătate, fericire, viaţă lungă și unitate în acțiune și țineți minte cuvintele scriitorului columbian Gabriel García Márquez: ”Vârsta nu  înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te simți”.

Președintele Federației Naționale „OMENIA” a C.A.R.P.-urilor din România
inginer Gheorghe Chioaru