Ca în fiecare an, de 1 octombrie,  sărbătorim Ziua Internațională a Persoanelor Vârst­ni­ce, sărbătoare instituită la 14 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizaţiei Na­ţiu­ni­lor Unite în scopul promovării drepturilor acestora, dar şi a unei imagini pozitive a îm­bă­trânirii. Anul trecut, să sperăm că nu și anul acesta, pandemia de coronavirus ne-a împiedicat să sărbătorim cum se cuvine, cu bucurie această zi dedicată nouă, seniorilor de pretutindeni.

1 Octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice reprezintă, fără îndoială, un mo­ment de bucurie și de sărbătoare. Totodată, el ar trebui să fie și unul al reflecției asupra con­diției vârstnicului, atât la nivel național, cât și internațional. Ce progrese s-au făcut în do­me­­niul drepturilor persoanelor vârstnice, cum s-au îmbunătățit efectiv condițiile de viață ale acestora? Cum au fost implicați în viața comunității din care fac parte? Dacă la nivel euro­pean, programele și strategiile privind îmbătrânirea activă, sănătoasă și demnă sunt demult aplicate cu succes, la noi, ele și-au făcut loc cu greu pe agenda autorităților, ONG-uri precum fede­ra­ția noastră fiind, de fapt, vârful de lance și principala promotoare a acestor direcții. Pentru că dincolo de mărirea punctului de pensie, ar trebui să ne preocupe și alte priorități ale vârst­ni­cilor pe care îi sărbătorim o zi pe an și îi uităm pentru restul de 364 de zile.

„Oamenii devin mari prin instituţiile de binefacere pe care le lasă în urma lor”. Acestea sunt cu­­vintele rostite de împăratul Napoleon Bonaparte, cuvinte pe care ni le-am însușit și care ilus­trează cel mai bine existența, […]